Cel mai vechi tatuaj uman descoperit până acum este pe o mumie care are 5.300 de ani - Oetzi, cunoscut și ca Omul Ghețurilor -, care este și cea mai veche din cele identificate până în prezent. Triburile antice foloseau tatuajele pentru a însemna evenimente și lucruri importante din viața, precum mariajul, barbatia, credința și dragostea. Tatuajele de pe Oetzi s-ar putea să fi avut scopuri terapeutice. Fiecare societate avea o metodă diferită de a le realiza, iar cerneala era făcută de regula din materie animală și vegetală. Inuiții foloseau un obiect ascuțit înmuiat în cerneală, iar membrii poporului maori din Noua Zeelanda utilizau unele unelte cu ajutorul cărora taiau lemnul.

Tatuajele au fost aduse în România de către marinari străini, soldați și artiști care au călătorit în jurul lumii și au adus această practică cu ei. În secolul al XIX-lea, tatuajele au devenit populare în rândul marinariilor români, care au început să le adopte ca mod de expresie și simboluri de apartenență la diverse grupuri sociale. În perioada interbelică, tatuajele erau asociate cu lumea interlopă și erau considerate un semn de delincvență. Cu toate acestea, tatuajele au început să câștige popularitate în rândul artiștilor și intelectualilor în anii '60-'70, odată cu libertatea culturală și creativă din acea perioadă. În anii '90, odată cu deschiderea României către lumea occidentală, tatuajele au devenit din ce în ce mai populare în rândul tinerilor, iar în prezent, tatuajele sunt foarte populare în întreaga țară. Tatuajele sunt considerate o formă de artă și de expresie personală, iar mulți artiști tatuatori din România sunt recunoscuți la nivel internațional pentru munca lor.